Constantin I. Nottara, un nume, o voce, o pasiune, un om care a definit teatrul românesc

În peisajul cultural românesc, numele lui Constantin I. Nottara strălucește cu o intensitate aparte, amintind de o epocă de aur a teatrului, de emoții puternice și de interpretări memorabile.
Născut la București, pe 5 iunie 1859, și plecat dintre noi pe 16 octombrie 1935, Nottara nu a fost doar un actor, ci și un simbol al teatrului românesc, un model pentru generații întregi de artiști și un maestru al scenei care a cucerit inimile publicului.
Cu gândurile îndreptate spre trecut, în această zi de octombrie, îi aducem un omagiu unui simbol al dăruirii și al pasiunii: Constantin I. Nottara. La 90 de ani de la dispariția sa, scena românească încă resimte lipsa maestrului, iar noi ne amintim atât de talentul său inegalabil, cât și de impactul profund pe care l-a avut asupra dezvoltării teatrului românesc, o moștenire neprețuită pentru generațiile viitoare.
Elev al lui Ștefan Vellescu, Nottara și-a început cariera la Teatrul Național în 1877, într-o perioadă în care scena românească era influențată de romantism și de convenții teatrale. Sub îndrumarea lui Mihail Pascaly, tânărul actor s-a dezvoltat și și-a afirmat treptat propriul stil, înclinând spre realism și spre o interpretare mai profundă și mai autentică a personajelor. Studiile la Conservatorul de Artă Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris i-au oferit lui Nottara o bază solidă de cunoștințe și o perspectivă largă asupra teatrului european. La întoarcerea în țară, la doar 24 de ani, a preluat cu succes rolurile principale ale Teatrului Național, demonstrând un talent remarcabil și o capacitate uimitoare de a se transforma cu fiecare personaj interpretat.
Nottara a excelat în roluri shakespeariene precum Shylock, Hamlet și Lear, dar și în piese clasice ca Oedip din Oedip rege de Sofocle, sau Don Salluste din Ruy Blas de Victor Hugo. Totodată, a strălucit în dramaturgia românească, interpretând roluri memorabile precum Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi-Tudose de Barbu Ștefănescu Delavrancea. De-a lungul celor 60 de ani de carieră, a interpretat peste 700 de roluri de compoziție, demonstrând o versatilitate remarcabilă și o capacitate uimitoare de a se adapta la diferite stiluri și genuri teatrale.
Dincolo de talentul său nativ și de erudiția sa artistică, Nottara s-a remarcat și prin modul său de a aborda rolurile, punând accent pe construirea gândită și precisă a personajelor, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat. Jocul său profund emoționant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic și expresiv prin frazare, atingea coarda sensibilă a publicului, provocând emoții puternice și suscitând reflecții profunde.
Nottara a avut o intensă activitate și ca director de scenă și profesor la Conservatorul dramatic din București, formând generații întregi de actori de renume, printre care se numără Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura și Maria Filotti. Prin dăruirea pedagogică și prin pasiunea sa pentru teatru, a influențat profund evoluția scenei românești, lăsând o amprentă durabilă asupra artei actorului.
Locuind pe strada Câmpineanu (fostă Regală), în apropierea Teatrului Național, Nottara a fost martorul multor evenimente istorice și culturale care au marcat evoluția Bucureștiului și a României. Casa sa, situată pe actualul Bulevard Dacia la nr. 105, a fost un loc de întâlnire și de inspirație pentru mulți artiști și intelectuali ai vremii, un spațiu în care se discuta despre teatru, literatură, politică și societate. Astăzi, din păcate, casa nu mai există, dar memoria lui Nottara continuă să dăinuie în inimile celor care l-au cunoscut și l-au admirat.
Nottara s-a stins din viață în 1935 și a fost înmormântat în Cimitirul ”Sf. Vineri” din București, lăsând în urmă o moștenire artistică neprețuită și un model de dăruire, pasiune și profesionalism pentru generațiile viitoare. Astăzi, la nouă decenii de la moartea sa, Constantin I. Nottara continuă să fie un simbol al teatrului românesc, un nume care inspiră respect și admirație și o prezență vie în memoria culturală a României.
Constantin I. Nottara a fost mai mult decât un actor talentat; a fost un om de o mare profunzime și sensibilitate, un artist care a înțeles rolul esențial al teatrului în formarea conștiinței sociale și în educarea publicului. A crezut cu tărie în puterea artei de a schimba lumea, de a inspira oamenii să devină mai buni și de a construi o societate mai dreaptă și mai umană, iar această credință, transmisă prin fiecare rol, prin fiecare spectacol și prin fiecare lecție, rămâne moștenirea sa cea mai prețioasă.
Constantin I. Nottara nu a fost doar un actor, a fost o trăire. A fost un actor, un profesor, un regizor, dar, mai presus de toate, a fost un om cu o inimă mare, un spirit nobil și o credință neclintită în puterea artei de a schimba lumea. Să ne amintim cu drag de el, să-i citim biografia, să ne inspirăm din pasiunea, dăruirea și angajamentul său față de artă și să ne străduim să fim, fiecare dintre noi, ambasadori ai culturii și ai valorilor umane! Să spunem, cu mândrie, că am avut un Constantin I. Nottara, un geniu al scenei românești, a cărui amintire va dăinui veșnic în inimile noastre!
autor: Ciprian Demeter





